TRENUL

TRECUT

SUFLET

PACATUL

DORINTA

Hotul de cuvinte

Serile mele urmeaza un tipar foarte simplu. Doua variante. Una in care incerc sa ma bucur de o poveste, cea de-a doua, singura, seara de film. Zapam pe un site unde poti viziona filme online...nu este cel mai bun site dar cum nu sunt as in tehnologie sa stau sa caut pe torenti si cum nu sunt nici foarte pretentioasa, cum ca ar trebui sa fie la o calitate exceptionala, mi-e ok site-ul cu pricina.
Imi sare in ochi denumirea. Hotul de cuvinte, traducerea in romana. The Words, in engleza, filmul pe care l-am vizionat aseara.
Interesant, chiar foarte interesant as putea spune. Sau poate am rezonat eu la subiect. Viata unui scriitor.
O poveste de viata intr-o alta poveste de viata. Finalul genial. Imi lasa mie, spectatorul, sa aleg, sa-mi imaginez, sa hotarasc daca povestea este adevarata sau doar o fictiune.
Nu m-am decis inca ce varianta m-ar multumi mai mult. Sa aleg faptele prezentate ca un adevar sau doar o nascocire a mintii unui om.
Si tot incercand sa-mi spun, da varianta asta ar putea fi cea mai frumoasa si argumentand ca mai apoi sa-mi dau singura contraargumente... ( daaa...tot fac asta in ultima vreme, vorbesc cu mine :) ). O fi vreun semn de derapaj si asta, :))))))))) poate...dar ma ajuta , asa cred eu, deci nu poate fi rau :D
...sa revin, zic :)...
....daaa....mi-am dat seama ca si eu traiesc o poveste intr-o gramada de povesti....
Si imi tot schimb rolul, ca de exemplu acum, cand sunt povestitor.
Ba sunt personajul principal, cand vreau ca totul sa se invarta in jurul meu si imi etalez aerele de primadona si astept covor rosu si flori si tot rasfatul de care are parte o "stea".
Ba ma pun in rol secundar.
M-am pus chiar si intr-un rol mic....am privit scena din umbra, eram acolo dar nu aveam o asa mare importanta, nu deranjam dar nici nu eram deranjata, asistam, analizam. Desi pare asa nesemnificativ rolul, cred ca este si cel mai relevant. Vezi multe....auzi multe....pentru ca nimeni nu iti da o asa mare importanta si atunci ajungi sa te descoperi. Pe tine . Pe tine in fata ta, pe tine in fata celorlalti. Atunci te iei de o parte si iti acorzi timp.
Te recunosti, te renegi, te accepti, te schimbi.
Asa ajungi sa poti juca rolul vietii tale la momentul potrivit.
In povestea ta sau in povestea altcuiva.
Cand vei sti care este momentul potrivit ? :)))))))))
Asta e paradoxul, poate vei sti, poate nu !
Dar cu siguranta vei fi pregatit. De unde stiu ?
Pentru asta te pregatesti !
Pentru asta iei o decizie si nu alta, pentru asta devii maleabil si in acelasi timp puternic, pentru asta ai ajuns sa vezi dincolo de aparente, sa fii in masura sa aceepti sau sa refuzi diferite roluri.

Asa caaaa...m-am hotarat!... sa imi traiesc povestea in alte povesti......cu un singur amendament !....

............rolul, EU il aleg !

"When you're happy, you enjoy the music.
But, when you are sad, you understand the lyrics."
                                                     -Frank Ocean

Ne exprimam de multe ori prin muzica. Transmitem mesaje subliminale, comunicam, lasam loc de interpretare, traim, ne amintim.
Avem piese triste care ne aduc zambetul pe buze si piese vesele care ne pot intrista pana la lacrimi.
Ne amintim locuri, oameni, intamplari, situatii si le retraim, prin muzica.
Ne regasim in versuri si aprobam, dada...asa este!
Piesa din imagine nu este aleasa intamplator. Este piesa pe care am facut prima oara dragoste.
Au fost ani de zile in care piesa asta, doar intorcandu-ma in timp, imi umplea sufletul. Doamne cum eram si uite cum am ajuns, ce am facut, cate s-au intamplat....si zeci de alte ganduri imi treceau prin cap...ma intorceam la tot ce s-a intamplat pana s-a petrecut acel moment...
Intrasem la liceu, unul cu renume al acestui orasul asta mare si minunat.
Renume dada...imaginati-va ca nu am scapat de mama in prima zi din clasa a-9-a. Am intrat in curte, mare...aveam senzatia ca sunt asa mica si ca intru in necunoscut, mai mult de atat ma simteam penibil insotita de mama. Si sentimentul s-a accentuat cand am vazut atmosfera. Erau grupuri-grupuri, pe jos, pe banci, galagiosi la aparitia altui cunoscut. Cantau, radeau, tipau se imbratisau, fumau. M-am oprit pentru cateva secunde sa-mi trag sufletul....pe langa mine trece o tipa, clar undeva a 11-a sau anul terminal am gandit eu. Cu o fusta ce abia ii acoperea lenjeria intima, ciorapi negri pana la genunchi, bocanci in picioare, o gecuta de piele si un chipiu crosetat in cap. Machiata foarte strident cu negru si un ruj de un vinetiu sinistru pe buze. Vede pe cineva cunoscut si incepe sa alerge tipand aruncandu-si geanta ce ii atarna de umarul drept. Ii sare in brate cuprinzandu-l cu picioarele pe dupa talie si incepe sa il sarute patimas. Am incremenit, totul parea rupt dintr-un film.Eu am gandit: - Ce frumos. Mama a afirmat : - Maine te muti la alt liceu !
:)))))))))))))) ...sa crezi tu !!! am replicat in gand...si-am inceput liceul ...
In prima luna de acomodare am stabilit si tabara favorita, nu ca nu as fi stiut care este! Norocul meu a fost dublu, intelegeti imediat de ce . Inaintea unei ore de dirigentie, un retardat, ca deeee...avem si d-astia si ii descoperim de la varste fragede, ma injura. Reactia ???...alerg dupa el, boul satului o ia spre fundul clasei, stil vagon si ca sa poata scapa se catara pe banci. Erau d-alea lungi de laborator cu scaunele incorporate. Atent la mine, pune un picior gresit, scaunul se rabateaza si se pravaleste ca un sac de cartofi pe spate cu piciorul prins intre fiare. Eu nici mai mult nici mai putin il incalec si incep a-i cara pumni scrajnind din dinti si facandu-l albie de porci. Luat prin surprindere talambul nu a avut nici un fel de reactie. Nu am realizat, dar aveam galerie, toti colegii de gen masculin ma incurajau, cand printre ei isi face loc...diriga.
Mi-am incasat morala de rigoare.
- Cum asa o domnisoara ( cica asta trebuia sa fiu ) sa se dedea la fapte de asemenea huliganism ???...
- ...daaaaaaarrr Doamna...m-a injurat !!!...
- Nu conteaza ce a facut !!...nu este posibil asa ceva !!! te rog sa vina parintii la scoala, vei avea nota scazuta
  la purtare !!!
La dracu !!!...si era abia prima luna ! Stiam ce criza de nervi va face mama . Si cum asa proasta nu sunt :) vorba ceea: ma duci la gara, ma sui in tren ;) am profitat de al meu tata vitreg si i-am povestit totul, eu in postura de victima si fata cuminte si ca de fapt totul nu a fost atat de grav, dar diriga a interpretat gresit.
Saracu' om a mers a doua zi la scoala si a dat ce a avut mai bun. Drept urmare, am scapat fara nota scazuta la purtare. Mai mult, eram favorita nebunilor :)))
Daaaar...de la aceasta intamplare am avut interdictie de la diriga de a sta in banca cu vreun personaj masculin. Asa ca ...a trebuit sa socializez si cu fetele.
Asa a trecut un an, eu mai tot timpul cu baietii, daaar aveam si o gasca de fete, nu asa de duse ca mine.
Clasa a 10-a. Incepem anul, trece vreo luna si jumatate, cand ....apare Alinuta, toata surescitata ca e unul la a 11-a D, fruuuuuuuuuuuumooooooooooossssssssss.
:)))) nu aveam pe nimeni si nici nu cautam o companie exclusiva in momentul respectiv. Imi era ok cu gasca.
Asa incepe Alinuta sa ne tarasca in fiecare pauza, cu motiv...trebuia sa existe intotdeauna un motiv, un etaj mai jos ca sa il vada pe print.
De fiecare data cand treceam, din intamplare, pe langa el il studiam. I-am sustinut privirea de cateva ori...
Azi asa, maine asa, poimaine asa....pana i-am zis, dar fata draga bate-te in seama cu el, fa ceva !!! ca ai inebunit pe toata lumea !!! Poate e chiar naspa tipul si tu ne faci capul calendar cand nici macar nu il cunosti !!!
- Ce stii despre el ?...paaaaaaaaaaiii il cheama ...... .
- Ataaaaaaaaaaaaaaaaat ????????
Intamplarea face ca dupa o "sedinta" a lor primesc insarcinarea de a intra in vorba cu el .
- Euuuuuuuuuuu????????? De ce euuuuuuu?????
- Pentru ca tu ai tupeu !!!
:)))))))))))))...nu am zis nici da nici nu ...
Intr-una din zile, urcam pe scara elevilor, lata de maxim un metru si in forma de spirala. Aglomerata tot timpul, pentru ca pe acolo nu calca picior de profesor si se putea fuma in voie. Imi faceam loc, incercand sa ma strecor fara sa lovesc pe cineva,uitandu-ma la scari sa nu ma impiedic, stiindu-ma artista la scheme de genul. Spun Pardon !, o data, de doua ori...nimic. Cineva imi bloca drumul si era hotarat sa nu se dea la o parte. Ridic privirea ...siii...ce vad ?! Prietenul, am presupus ca prietenul, caci erau nedespartiti si printul Alinutei.
Insist.
Pardon !!!
Prietenul se face ca nu ma aude...El in schimb...ma studia de parca vroia sa afle si ce mancasem la cina cu o seara inainte.
Ma uit in ochii lui...si cand nu sunt prietenoasa mi s-a spus ca am o anume privire...
Nu spune nimic, nu spun nimic....devenea un pic ciudat sentimentul....era mult mai mult in spatele acelei priviri ...
Cineva din spate urla: Hai baaa...miscati-va !!!
Isi trage prietenul si imi face loc sa trec. I-am zambit malitios si am dat din cap un fel de : Buna!
Ne salutam din priviri sau aceeasi miscare a capului cand ne vedeam, "intamplator".
O alta zi, aceeasi scara, surprind o conversatie dintre el si prietenul lui. El ii cerea o tigara.
 Fac o remarca: - Fumatul nu e tocmai bun, ar trebui sa te lasi !
Surprins probabil de indrazneala mea, ma intreaba: - Nu fumezi ?
Ii raspund aproape razand: - Ocazional !
Eu vorbeam, eu care le-am corupt pe majoritatea sa se lase de fumat :)))
O alta zi, intr-un pub din apropierea liceului. Eram la masa. cu o alta , din grup. Am mentionat ca am ales intentionat acea masa ? nuuu???...mda ! Era masa de la care il puteam privi cel mai bine. Ei ocupau aceeasi masa.Intotdeauna. Nu erau acolo cand am ajuns noi, perfect !
Au ajuns. M-a vazut. Ne-am salutat....la in acelasi mod tacut !
A ales un scaun in asa fel incat sa fie fata in fata cu mine. Vorbea cu restul dar nu contenea sa ma priveasca. Faceam la fel. Era un joc, ma amuza, ma incita, dar in acelasi timp ma amuza. Eram acolo pentru a-l face cumva pe tip sa o intalneasca pe Alinuta. Nu m-am gandit nici un moment la altceva. Desi puteam baga mana in foc pentru un lucru. Nu s-ar fi potrivit.
L-am studiat in amanunt . Un tip de o statura medie, slab. Dar cu atitudinea aia de baiat de bani gata. Cu plete....un par ondulat pana la umeri,, des, un saten inchis, oarescum ii punea in evidenta ochii caprui. Si aerul , aerul ala de superioritate...era intrigant.
Roxi imi cere o tigare...uitasem pachetul in clasa ( da da ...chiuleam de la nu mai stiu ce ora :))) ).
Eu le cer o tigare, zice Roxi...
Ma uit la ea...mimand...daca tu vrei...
Se intoarce catre masa lor si intreaba : - Aveti cumva o tigare ?
El intinde pachetul, Roxi ia doua :)
- Pai ai cerut o tigare si iei doua ???
- Pai si pentru prietena mea :)))...si aveti si foc ? :)))
Ii da focul, intrebandu-ma : Pai nu ziceai ca fumatul dauneaza ?
Ii raspund aprizandu-mi tigarea : - Ca orice alt lucru facut in exces !
:)))) Doamne asa imi place cand am replicile la mine !!!
Vine balul bobocilor. 4 noiembrie 1996. Vara-mea, boboaca, trebuia sa merg .
Deja socializam cu cei din anul terminal, drept urmare stateam la masa vip cum s-ar spune acum :)))
Ne intersectam intamplator ...destul de tarziu ce-i drept ...si-mi spune :
- Te-am cautat toata seara sa dansam !
- Am fost in zona aia... raspund...
- ...am vazut...dar nu am indraznit sa vin...
- Cum ziceai ca te cheama ?...ma intreaba...
- ........ raspund
- dar pe tine ???
- ha ha ha ....nu ziceam....si nici nu vei afla ...... !!!:))))
Ma infuriam deja...facea misto de mine !!!
- Si daca aflu ??? intreb ....cu ochii mijiti la el ...
- Nu vei afla !!! Fac pariu !!!:)))  pe un meniu la locatia ....
- Bine !, zic dandu-l la o parte din drumul meu.
Ma fatai pe acolo parand ocupata cu diverse...trec 15 minute si revin, la locul unde stateau ei
- Asa ...ai aflat ? :)
- Da ! Numele tau este _______ ___________________ esti la clasa de real, 11 D !!!
- :))))))))))))....hai sa ramanem la numele mic ...care e real :))))))
- Bine ! sunt dator !...la cat sa ne vedem maine ?...sta pe ganduri si se intoarce intrebator catre prieten, care asistase la toata scena ...
- Dar ce ??? intreb deja iritata ...prietenul tau e pe post de agenda ???
- Da !! imi raspunde ...zambind....3: 30 ...te astept la colt
Ma intorc si plec....
A doua zi eram un pic confuza....sa ma duc ?....daca a fost doar un joc ?...
O sun pe vara-mea si ii spun ca s-ar putea sa trec azi pe la ea. Autobuzul trecea fix pe langa punctul de intalnire. Daca il vad cobor, daca nu, imi continui drumul...
Ma sui in autobuz....era acolo....cobor.
- Ai intarziat jumatate de ora ...daca nu ajungeai in urmatoarele 4 minute plecam !...imi spune pe un ton nu foarte prietenos
Ma uit la ceas 3: 36 de minute ! Nu mai intelegeam nimic...
- Adica cum ???...trebuia sa ne intalnim la si 30, eu am intarziat fix un minut ....
- Pai ______, prietenul....mi-a zis ca ne intalnim la 3 !
- :)))))))))))))) da da ......buna agenda !!!!:))))))))))))
- :))))))))))))))
Nu stiu cum a trecut timpul. Era deja 9. Timpul de retragere...
Ma conduce in statie continuand conversatia.......vine autobuzul....se intoarce si ma saruta.
Usor...dar in acelasi timp pasional. Am simtit genunchii moi dint-odata. Norocul meu ca imi puteam lasa greutatea pe zidul din spate....
Trecusera ani de atunci....dupa 13.....versurile imi sunau in urechi ca un repros ! ...ai auzit si nu ai inteles !!!
Mda...asa era !!!
Ma bucuram de muzica.....
.........................................nu ascultam versurile.............

Trecutul ...viitorul nescris

Toata lumea imi spune: Nu mai trai in trecut !!! Gata, a fost, pastreaza clipele frumoase, uita partile urate, foloseste-te de experienta dobandita si mergi mai departe ! Traieste prezentul si gandeste-te cu bucurie la viitor !
Pai si cum mama dracului sa fac asta ? cand tot ce se intampla acum se datoreaza trecutului !
Nu cred ca e om pe lumea asta care sa nu aiba regrete !
Dar nu despre asta e vorba.
E vorba ca nu poti schimba nimic oricat de mult ti-ai dori .
Si totusi nici despre asta nu e vorba !
Fiecare isi are trecutul lui cu bune si cu rele ! pe sistemul american Everybody has secrets !
Tu, iti accepti mai mult sau mai putin trecutul, dar ce faci atunci cand cei din jurul tau nu il pot accepta ?
Ca indiferent ce ai face lumea vorbeste, te vorbeste, te judeca in fata sau nu .
Si unul din subiectele de importanta majora este cine cu cine ...daaaaa??? ...waw...
Si aici incepe totul.
Daca esti o ea si s-a aflat ca ai fost cu mai mult de 3 barbati, esti curva.
Daca te imbraci nu stiu cum, te expui, esti automat considerata usor abordabila, deci...esti curva.
Daca esti sociabila si te bagi in seama cu toata lumea si in loc sa pui capul in pamant la o gluma nesarata raspunzi porcos doar sa ii arati animalului ca te duce capul si ii poti da peste nas...claaar ...ai experienta, deci ...esti curva.
Daca dansezi  intr-un anume fel ...ahaaa...da da aia e miscare...de curva.
Si ar mai fi o tona de exemple de genul din care se poate trage aceeasi concluzie .
De ce ? pentru ca asa vor sa te vada...ca pe-o curva !
Reciproca ...daca a avut peste o suta de femei din care 98 % one night stand-uri ...e "coios" !
Daca nu iti trage scaunul la restaurant asteptand sa te asezi tu prima...e smecher.
Daca se lasa asteptat si uita sa mai sune ...e macho.
Daca pare tot timpul dur si isi reprima sau nu-si exprima sentimentelor...e "barbat".
Si la fel aici lista poate continua "concluzia" fiind aceeasi : el e "barbat" si poate si are dreptul.
Cum sa aplicam atunci ideea de "carpe diem "? cand la un moment dat iti poate exploda totul in fata .
Sau poate doar unii au dreptul la asta ?!!!
Desi as putea face o telenovela din viata mea, ma rezum la un singur lucru legat de subiec.
Si fac referire la doua aspecte majore.
Primul este acela in care eram implicata intr-o relatie.
Esti acolo, tu cu el si incercati sa construiti ceva. Sa va simtiti bine, sa va acceptati reciproc sa va incurajati sa va alinati sa va prostiti sa va iubiti ...sa faceti tot ce vreti sa faceti - impreuna. Nu am vazut niciodata "relatia"ca fiind ingradirea celuilalt. Mi se pare o aberatie, e ca si cum ai  incerca sa tii un animal salbatic in lesa . Saracul suporta pentru ca ii dai de mancare, pt ca ii oferi un adapost, pt ca il ingrijesti, dar face toate astea in timp ce isi roade legatura cand nu il vezi. Si cand a scapat.... pai dus a fost. Cu cat pui mai multe interdictii cu atat risti sa pierzi omul respectiv. Nu poti schimba un om contra vointei lui. Poti sugera un lucru sau poti atrage atentia asupra unui aspect care nu ti se pare in regula. Nu de alta dar se intampla sa o faca in nestiinta de cauza. Poti influenta un om in bine, tot timpul !
Si poti face asta fiind implicat suta la suta. Nu din compromis, nu cu jumatete de masura, nu atunci cand tu de fapt cauti si iti doresti altceva. Asta inseamna pentru mine o relatie. Am auzit zilele trecute o definitie a relatiei de dragoste : angajament, pasiune si comunicare. Adevarat ! Lipsa unuia dintre atribute duce la ATASAMENT , nimic mai mult . Ia gandeste-te, nu-i asa ?
Si cel de-al doilea aspect, este cel in care eram libera. In care am incercat, am experimentat ( stiu doar ca mult mai putin decat altii :))) ), m-am lasat dusa de val, am trait clipa si m-am bucurat de momente.
A fost amuzant ! si ma gandeam ca nu dau socoteala nimanui, decat mie. Si daca eu ziceam ca e bine actionam in consecinta.
Se pare ca m-am inselat !
Se pare caaaaaa.....acum....cumva....trebuie sa suport consecintele !
Ce este stupid si ironic in acelasi timp, totul se reduce la ce spune lumea !
Daaaaaaaaa ! Da da ...lumea e acolo cand iti este rau, lumea e acolo cand ai nevoie de ceva, lumea se bucura si plange cu tine, lumea te sustine, lumea te intreaba: - esti bine ? ...lumea ...
Dar cand vine vorba de judecata, trebuie sa fii in standardele lumii , caci altfel te faci de cacat ! si ajungi de rasul ei !

Si mama imi zice la fel: - Tu de ce nu te mariti, ca toata lumea la varsta ta are deja copii ?

Si ca sa fiu in acord cu cele afirmate mai sus, il subscriu pe Uzzi si transmit acelasi mesaj lumii :

A pierde

Verbul asta imi este complet antipatic !!!
Aveam in minte creionata o alta postare...ce implica acelasi verb...dar nu asa de dureroasa .
Un prieten a pierdut azi pe cineva drag ...
Se asteptau la asta....nu au fost luati prin surprindere...dar totusi ....e o persoana cu care cresti si la un moment dat dispare din viata ta....e greu ...
Si am doua lucruri care ma macina .
Prima, ca nu stiu cum voi reactiona eu la o astfel de situatie ....si stiu ca va veni mai devreme sau mai tarziu . Ma cutremura gandul. Mi se zbarleste pielea pe mine ....
A doua, voi reactiona la fel ? Ma voi inchide in mine si nu voi dori pe nimeni in preajma.
De ce facem asta ?
Pentru ca e un moment de slabiciune si nu vrem ca lumea sa stie ca suntem vulnerabili ?
Sau nu vrem ca anumite persoane sa nu ne vada in starea aia ?
Sau poate chiar nimeni nu poate oferi nici un fel de ajutor...fiecara sufera si isi gestioneaza durerea in felul propriu ! Si atunci un strain care nici macar nu cunostea pe cel pierdut cu ce te poate ajuta ???
Sa te tina in brate dorind sa-ti ia durerea ? Nu poate !!!
Durerea oricum trebuie traita !!! E ca un salt in mare, plonjezi, atingi fundul, te impingi, lupti contra curentilor si iesi la suprafata . Dar asta este o lupta personala ca sa te poti elibera !
Deci nimeni nu te poate ajuta, un strain cu atat mai putin .
Cuvintele sunt de prisos .
....Condoleante !

Jocul vietii

Amintirile frumoase ale copilariei mele sunt legate de timpul petrecut la bunici. Undeva in sudul tarii intr-un satuc de campie am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Acolo eram ( si inca sunt ) rasfatata, iubita neconditionat, asteptata, aparata.
Un miros de iarba proaspata, de paine pe vatra, de pui la jar,  toate ma fac sa ma intorc in timp, eram copil si eram fericita.
Am fost un exemplar crizat, de mica, nu ca acum m-as fi calmat foarte mult .
Nu exista persoana care sa ma cunoasca si sa nu afirme : esti nebuna !:)))...nici chiar de Balaceanca...dar nu departe :))))
Am facut toate traznaile ce mi-au trecut prin cap la bunici.Am si o explicatie a nebuniei mele :) .
Eram cu prietena mea cea mai buna in curtea bunicilor ei. Traversam gradina cand animalul tinut in lant a scapat. Tipete, urlete...fiara care nu era deloc mica m-a ajuns, a sarit pe mine, am cazut, m-a muscat de spate.... Mda, urat...am avut noroc cu fratele prietenei care a sarit in ajutor .
Aveam patru gauri de cea mai mare frumusetea, durea infiorator ...dar cum sa merg si sa spun bunicilor??!!! Evident era vina mea !!! Nu aveam ce cauta acolo !!!
Drept urmare cand am ajuns acasa am oferit variante, iti arat dar nu-ti spun sau iti spun dar nu-ti arat !!!:)))
Ma buseste si acum rasul ( ca doar nu plansul :D ) amintindu-mi fata disperata a bunicii care ma studia din cap pana in picioare cu frica vizibila ca imi lipseste vreo parte a corpului :))))))
Sa vad, sa vad, da' sa vad!!! atat putea rosti .
Am ridicat bluza si i-am arata semnul, sraca nu stia ce am patit...si-a inchipuit ca am cazut de pe cine stie unde ma catarasem. A insistat ...degeaba...aveam buzele cusute :))))
Numai gandindu-ma la injectiile ce ar fi trebuit sa le indur si apoi la ce pateam cand afla mama....am tacut !
Doua zile mai tarziu saracul catel a trebuit adormit....era turbat !
Au aflat bunicii , muuult prea tarziu...deci...de acolo mi se trage :D
Am crescut, mi-am facut planuri si am fost pusa in situatia in care trebuia sa iau decizii asupra vietii mele.
Am gandit BIG de cand ma stiu ! Nu aveam mai mult de 18 ani cand am facut o afirmatie: daca pana la 25 nu am realizat nimic atunci fac umbra degeaba pamantului, asa hotarata eram.
Am plecat de acasa, infiintasem o firma, am muncit , am muncit, am muncit...
Obiectivele erau clare.
Stiam cel putin 3 mutari pe care puteam paria ca imi  vor asigura victoria.
Firma trebuia crescuta pana cand ajunge sa produca decent permitandu-mi atunci intemeierea unei familii.
5 copii imi doream :))))))))))))))))
As umple multe pagini cu rasul asta....
Ce nu am luat in calcul ?...jucam...cu viata !...partener pe care l-am subestimat .
Dupa 13 ani de munca am primit replica: Viata de familie si compania nu sunt compatibile !!!
Pai si atunci pentru ce toata munca asidua ???? Pentru ce nu tu petreceri, nu tu vacante, nu tu ...multe ???
doar griji???...furnizori care trebuiesc platiti, angajati care depind de tine, proiecte care trebuiesc duse la bun sfarsit !!!!!!!!!!
Pentru ce ????
Socul a fost mult prea mare . Decizia a fost definitiva si irevocabila : PUNCT
Ceea ce surprinde si acum pe toata lumea este ca am renuntat eu, la tot...pe genul: Ia calul meu si du-te !
E hai ca sunt rea !!!
M-am ales cu o masina :))))))))))))) si muuuuuuuuuuuuuuulta ...experienta ....de viata!!!
Si se implinesc 5 ani de atunci....fara obiective,fara job, fara famile, fara copii....
Un prieten foarte pragmatic mi-a spus:
- Ce ai acum ? O masina, haine si un caine !
...cata dreptate are !!!....mi-as dori sa fiu iar copil...la bunici !

E frumos...pana devine obisnuinta !

De cate ori ai afirmat : E frumos ! ???....eu una de foarte multe ori, nu am tinut niciodata o evidenta .
Tot ce e nou e frumos ! ...fie ca e primul rasarit pe care il vezi la mare, fie ca simti chimia dintre tine si altcineva, fie ca primesti un buchet de flori atunci cand te asteptai mai putin...e frumos !
Avem frumosul in viata permanent.
De ce nu ne bucuram de el in fiecare moment ?
Te muti pe perioada verii la mare. Prima zi este cea mai intensa, parca soarele rasare pentru tine, te bucuri ca un copil, te rasfeti, zambesti si te incarci cu toata caldura lui. A doua zi nu mai este chiar asa...dispare o parte din emotie, te rasfeti ...lenevesti.
Si trece inca o zi, o saptamana, o luna....razele soarelui au aceeasi intensitate ...e normal doar esti la mare...dar tu nu le mai simti la fel...pentru ca au devenit........ o obisnuinta.
 Da !
..... esti la mare,... soarele rasare, cobori cam pe la aceeasi ora. Ionut,baiatul ce se ocupa de sezlonguri te saluta cu un zambet prietenos. Da, da, Ionut, i-ai retinut numele... iti aduce cafeaua, neagra cu un pic de lapte...fara sa te mai intrebe...stie deja .  Iti fumezi tigarea...lenevesti...10 minute acum ti se par ore...esti plictisit....te ridici....cauti altceva de facut.
Asta e teoria . In practica facem acelasi lucru cu orice din jurul nostru, s-a invechit, il pastram doar din motive sentimentale, il aruncam sau...il inlocuim !
Totul este raportat la valoare ce o acordam pe moment.
Asa pretuim.... lucrurile, asa pretuim.... oamenii !
Pentru ca si oamenii intra la un moment dat in aceeasi categorie.
E frumos.... la inceput !
Simti fluturi in stomac, sari ca arsa la fiecare sunet al telefonului in speranta ca e el...te cauta....
Nu te-ai inselat...a simtit la fel....te vrea.
E frumos ! ...era el....te dorea....il doreai....te-a avut ...l-ai avut....o zi, o saptamana, o luna....

....a fost frumos !

In cautarea Lui

Ne dorim un "el" odata cu primul sarut.
Si cum am crescut cu povesti frumoase el este printul, calul este inlocuit prima oara cu o bicicleta sau ceva din aceeasi categorie, apoi o masina, sau mai multe...
Il cunosti pe primul "el"...spun primul pentru ca vor fi cativa.
Totul depinde de ceea ce vrei, de ceea ce cauti de cum va schimbati impreuna de cum ajungeti sa va pastrati pe aceeasi lungime de unda sau la o rascruce de drumuri sa o luati in directii opuse....si cautarea continua.
De ce ne trebuie un "el"?
Pentru ca "el" este cel ce vrei sa fie acolo cand ajungi acasa, sa te intampine cu zambetul pe buze.
"El "ar trebui sa fie cel caruia ii impartasesti totul, cu bune, cu rele, asteptand sa se bucure si sa planga o data cu tine, sa te sustina cand simti ca te prabusesti, sa rada la glume numai de voi stiute.
"El" devine automat centrul universului tau.
"El" este cel ce te face sa te simti femeie, cand te mangaie in treacat aranjandu-ti o suvita rebela, cand tremuri subjugata sub puterea lui atingand extazul maximei placeri, cand il simti dormind linistit tinandu-te in brate.
Totul pare atat de simplu...
Dar cum viata e frumoasa simpla de ce sa nu o coplicam ?
La capitolul asta nu ne intrece nimeni .
Caci "el " poate nu e singur cand il intalnesti . Si prin singur nu ma refer doar ca are pe altcineva. Nu.
Dupa o anumita vasta este "el"si bagajul lui. Toate experientele anterioare care au lasat acolo suspiciuni, indoieli, dezamagiri, tradari...rani deschise sau doar urme...cicatrice. Sunt acolo, invizibile la prima vedere. Unele sunt atat de evidente, altele le descoperi in timp, daca vrei sa aloci timp, daca vrei sa le descoperi, daca il doresti cu adevarat, dar mai mult decat toate...daca "el " te lasa.
Din teama de a nu fi din nou ranit si sufletul are mecanismul lui de autoaparare. Construieste ziduri. Adevarate fortarete in speranta ca poate rasufla usurat. Ironia face ca aceste ziduri nu mai lasa sa intre nici razele de soare. Cu cat sunt mai inalte cu atat interiorul este mai intunecat si racoros. Se simte o apasare care la randul ei creeaza suferinta . Pentru a pastra totusi un echilibru ridicam zidul suficient de inalt lasand loc catorva raze ale unei zile toride.
 .......avem back up.
Folosim exteriorul afisand masti. Jucam un rol. Schimbam personajul potrivit situatiei, conjunctura ramanandu-ne favorabila. Ascundem sub masti dorinte, reprimam sentimente, oferim iluzii ...sau nimic.
Suntem actorii principali pe scena vietii noastre si ajungem de multe ori sa ne pierdem in rol .
Nu recunoastem nimic, creem o stare de ambiguitate pe care o putem folosi oricand ca arma si declaram ca ne e bine !
Ce faci cand te indragostesti de un astfel de "el"?
Ai prins ceva zile insorite, ai reusit sa dai jos una sau doua caramizi, ai ajuns sa ii cunosti personajele ...dar lupta nu este nici macar la jumatate....
Darami zidul tau si iti lasi sufletul la vedere, capitularea ta dorindu-se a fi un semn de buna credinta !
Schimbarea asteptata tot nu se produce !
Obosesti !
 ...iti aduni bucatile din suflet ...si renunti !
....nuuuuuuuuu!!!!!!!!!!
....te minti !
...doar afirmi ca renunti!
Iti repeti asta sperand sa ajungi sa o crezi, in timp ce ridici un nou zid din ruine sa-ti protejezi bucatile tale de suflet ...
....ai mastile....poti spune: sunt bine!

      Dorinte ...asteptari...implinire...FERICIRE
...asta e viata! Asta ne caracterizeaza...de la inceputul calatoriei in aceasta lume ( scuza-ma dar in momentul asta nu o pot numi minunata ) .
 Si totul e...... "foame"...fizica , psihica, sufleteasca ,culturala, spirituala ...s.a.m.d.....si pentru a supravietui ne hranim...cu mult sau cu putin, noi alegem.
Poate aberez :)))))) ...poate nu :(((
Doamne!!! tot am discutii pe tema asta si ma intreb adesea e bine, e rau ....
Evident ca e bine daca hotarasc asa, e cea mai buna decizie pe care o iau de fiecare data, asa o vad, accept din start si consecintele , caci daaaaaaaaaaaaaa....suuuuuuuunt . De sunt bune sunt fericita si am asa un zambet tut pe fata si-mi repet , ca naaaa ma mandresc cu mine: "ba ce fata desteapta ai fost !".
 Cand rezultatul este un dezastru total atunci apare intristarea, furia de neputinta, reprosul si expresia : "da proasta mai esti........!".
Oi fi singura care face asta?  nu cred ! ...cred insa ca suntem diferiti, da da, complet diferiti si pe cat de tare ma bucura asta pe atat de tare ma intristeaza. De ce ? pai tot problema mea e !!! si e majora, DA . Pentru ca astept, de multe ori ca cei din jurul meu sa reactioneze asa cum as face-o eu !!! Surpriza !!!!
 Se intampla tot mai des sa nu . Caci percem si reactionam diferit !
Am plans de multe ori, am simtit gustul ala amar al dezamagirii...am urlat in tacere si in voie ,cand s-a putut, am suferit ,m-am framantat....a durut mai mult sau mai putin. A trecut. Totul trece, ramane experienta care te ajuta, sau nu.
:))))))))))))))) O intamplare memorabila ! Eram pe plaja. Un tip ( sa fi avut 38- 40 ani ) trece pe langa sezlongul meu, ma priveste, se opreste. Mi-am ridicat privirea caci imi bloca soarele si asteptam....credeam ca are nevoie de o bricheta si instinctiv m-am uitat in jurul meu sa vad pe unde o pusesem. Inca ma analiza...
- Uite eu ma duc pana la bar sa imi iau ceva de baut...dar am o rugaminte. poti sa scri pe hartie un numar intre 1 si 10 si cand ma intorc iti voi spune ce numar ai ales
Nedumerita, intrigata,amuzata de neobisnuita abordare ma uit la revista ce o tineam in mana, ma gandesc ...evident alt nebun care nu stie cum sa se bage in seama, dar cum puteam pune oricand stop joc am scris un numar .
Tipul revine, se uita fix in ochii mei. Senzatia era dubioasa, avea niste ochi de un albastru-gri de parca se uita prin mine...brrrrr...creepy.
- 9 !
Waw...continuam sa ii sustin privirea ...eram sah mat. Sunt tupeista asa din fire si am tot timpul vorbele la mine dar ceva nu era ok in ceea ce-l privea . Tac.
- Acum pot sa te intreb ceva ?
Mormai un mda...si astept ...
- Ce-ti doresti cel mai mult in viata asta ?
Zambesc automat :) si raspund
- Sa fiu fericita !
A zambit, sarcastic...
- Esti genul de persoana care daca acolo in mijlocul marii ar fi o insula si ar trebui sa ajungi acolo nu te-ar interesa de ce ai nevoie sa ajungi acolo, pt ca stii un singur lucru, ca trebuie cu orice pret sa fii acolo, nu ?
- DA !
Am raspuns intrigata, in timp ce prin minte imi treceau o mie de ganduri, la ce dracu imi emite o teorie de genul, chiar nu e evident??? daca trebuie sa ajung acolo voi ajunge acolo !!!!!! e prost ????!!!
Cam asa gandeam atunci ...acum?!...s-au schimbat multe !!! si in timp ce probabil isi dadea seama de afirmatia mea nerostita imi spune :
- Nu ti se pare ca vrei prea mult de la viata asta ???
Se intoarce pe calcaie si pleaca. Fara sa apuc sa raspund ...
Whaaaaaaaaaaat ???? WTF ?????? l-am urmarit cu privirea pana l-am pierdut in multime ...imi venea sa urlu dupa el : Cine dracu esti tu sa spui asta ???????????
Au trecut ani buni de atunci, s-au schimbat multe, eu m-am schimbat si imi pun tot mai des intrebarea :
Oare nu cer prea mult de la viata ?